Prof. consilier
școlar Crețu Crina
Motto: „Violenţa este argumentul celui
lipsit de argumente.”
George Budoi
Violența: un subiect atât de actual și în același timp
atât de vechi... O putem găsi peste tot, în orice colț al lumii am merge. Dacă
am avea o mașină a timpului și am călători în trecut, am putea observa că
societatea s-a schimbat într-o foarte mare măsură, mai ales în ultimul secol.
Oamenii sunt altfel, dar parcă mai păstrează câteva trăsături ale celor de
demult. Dar, putem spune despre noi că suntem din ce în ce mai „civilizați”?
Încă de la începuturile sale, în om se dă o luptă
puternică, care de multe ori, este puțin conștientizată de către el. Ființa
umană este prinsă la mijloc în războiul dintre cele două laturi ale sale complet
opuse: impulsurile și dorințele și propria rațiune/conștiință.
Să ne imaginăm puțin cum arăta omenirea în trecut.
Fiecare individ uman se baza foarte mult pe instincte, deoarece pericolele
reale stăteau la „fiecare colț” și îi amenințau integritatea fizică. Era
obișnuit să fie mereu pregătit pentru un eventual atac. Nu mai avea timp să
analizeze situațiile problemă în care se afla, astfel că se baza din ce în ce mai
mult pe impulsul de moment care-i spunea: „Luptă sau fugi!”.
Pe de altă parte, omul modern apelează din ce în ce
mai mult la propria rațiune pentru a rezolva situațiile problemă în care se
află. În acest caz, se oprește, analizează „datele problemei”, identifică cât
mai multe soluții potențiale, calculează avantajele și dezavantajele fiecăreia,
după care ia decizia în mod rațional, fără să se grăbească, pentru un rezultat
cât mai eficient. În zilele noastre nu mai apar atât de des pericole majore.
Instinctele încă există în noi, dar sunt puțin mai „ruginite”, deoarece nu le prea
utilizăm. Totuși, există situații în care sunt extrem de importante, de exemplu
când luăm o oală fierbinte de pe foc, când trecem strada sau când ne simțim
amenințați.
Să stabilim ce legătură au instinctele umane cu
violența. În primul rând să facem distincția între doi termeni: reacția
și răspunsul. Atunci când cineva ne provoacă într-un anumit mod, ne spune
ceva ce ne deranjează, ne produce o anumită frustrare, tindem de multe ori să
REACȚIONĂM, adică să facem ce ne dictează instinctul: să-i răspundem cu aceeași
„monedă”, să îi producem și noi o altă frustrare, neliniște sau chiar
suferință.
În opoziție cu REACȚIA, se află RĂSPUNSUL. A răspunde
la o provocare înseamnă a-ți activa ceea ce se numește RAȚIUNE, adică acea
parte din tine care „gândește înainte de a face”. Răspunsul ne dă răgazul să ne
gândim la consecințele comportamentului pe care urmează să-l realizăm. Este ca
și cum pentru o secundă sau două timpul ar sta pe loc și conștientizăm ce
urmează să facem și ce se va întâmpla după aceea.
Reacția poate părea o soluție bună pentru moment datorită
descărcării energetice care însoțește furia, dar din păcate, nu reprezintă o
soluție reală întrucât este urmată întotdeauna de consecințe negative (durerea
sau suferința celuilalt, pedepse din partea altora, chiar propria vinovăție).
Violența este ceea ce facem când renunțăm pentru
moment la ceea ce ne face să fim noi înșine, calități precum: inteligența, altruismul,
prietenia, fidelitatea, compasiunea, empatia, iubirea, înțelegerea, iertarea.
Să nu uităm, așa cum spunea Mahatma Gandhi, violența
este arma celor slabi. Să nu o lăsăm să ne conducă viețile, renunțând la orice
rațiune, inteligență și moralitate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu